Stimaţi cititori,
După o pauză bine meritată de 2 ani timp în care a trebuit sa mă ocup multă vreme de fetiţa mea pe care v-am prezentat-o în postările anterioare, a venit vremea să vă povestesc şi despre al doilea meu copil care poartă numele Renault Megane.
Povestea începe acum 4 ani cam pe la sfârşitul verii când ne-am hotărât (eu şi soţia) să schimbăm maşina Logan într-un Megane. La început totul a decurs perfect. Am pus ochii pe Meganul unor prieteni care s-au comportat exemplar cu el şi pe care eu l-am îndrăgit din prima clipă iar după câteva zile am bătut palma şi l-am cumpărat nu cu bani foarte puţini dar, dat fiind faptul că îl cumpăram de la o cunoştinţă, ne-am bucurat că maşina arăta impecabil, totul funcţiona ireproşabil şi avea doar 30000 de km aşa că banii nu au contat.
Aşa cum spuneam, al doilea meu copil (sentimental vorbind) s-a născut în anul 2002 şi a avut greutatea optima încă de la primii kilometri adică în jur de o tonă. Are o inimă destul de mare de 1600 cmc care pompează forţa către roţi prin 16 valve. Inima îi este alimentată cu binecunoscuta licoare (pe cale de dispariţie) numită benzină şi toate laolaltă îi conferă o propulsie cu 78 kw sau 107 cai putere. Totuşi am scăpat din vedere cutia de viteze fără de care sărăcuţa inimă a Meganului meu ar fi inutilă. Aşadar cutia de viteze este un model JB3-953, ultimul tip la data producţiei, cu cinci trepte pentru deplasarea înainte şi una pentru mersul înapoi.
La momentul achiziţiei ansamblul cutie-motor îi conferea maşinii o viteză maximă constructivă de 198 km/h ceea ce pentru nevoile noastre era „super extra suficient”.
Şi astfel începe povestea acestei relaţii incredibile cu noul nostru membru de familie Renault Megane 1,6 16v. De la începuturi am decis că este bine, dat fiind faptul că a copilărit în Bucureşti, să-l scoatem la plimbare la munte şi la mare pentru a-i mai curăţa injectoarele îmbâcsite cu mizeriile din aerul poluat din Capitală. Iubitor de viteză cum sunt i-am încercat aptitudinile tehnice atât spre munte cât şi spre mare reuşind fără mare efort să atingem împreună viteza de 180 km/h deşi viteza sa maximă era limitată în afara localităţii (de către soţia mea) la 120-130 km/h. Am călătorit astfel Bucureşti – munte - mare în jur de 10000 de km când a apărut prima problemă dar pentru care nu mi-am făcut prea multe griji având în vedere că la o anumită vârstă toate maşinile se confruntă cu ea: schimbarea distribuţiei. Mi-am activat internetul, am căutat soluţia cea mai ieftină şi anume service-ul de cartier (cu mecanici proveniţi de la Renault şi instruiţi de Renault) am cumpărat piesele originale de la ei (sustrase de la vechiul loc de muncă) şi într-o singură zi problema a fost rezolvată iar Megane-ul meu era din nou în cea mai bună formă. După nici 500 de km apare o nouă problemă şi anume bobina de inducţie sau în fine, mai corect, una dintre cele 4 bobine de inducţie. Am schimbat-o şi pe aceasta la Service Renault la un preţ destul de piperat dar lucrul cel mai bun a fost că mi s-a permis să asist la schimbarea bobinei şi ca atare când Megane-ul meu a dat în nas din cauza altei bobine am reuşit să o schimb singur în faţa blocului.
Vara anului 2007 se apropia de sfârşit când dezastrul s-a produs. A început prin apariţia unui zgomot uşor în treapta a doua de viteză. Am reuşit să rezolv problema până la mecanic evitând la schimbarea vitezei să trec prin treapta a doua. La mecanic mi s-a spus din start sincroanele de a doua s-au dus ca atare trebuie schimbată cutia. Am sărit ca ars. Având experienţa ultimelor reparaţii care m-au costat destul de mult deşi nu am fost la reprezentanţa Renault imediat gândul mi-a fugit la preţul unei cutii de viteze noi. Am plecat abătut de la mecanic gândindu-mă de unde iau banii pentru o cutie nouă de viteze. Ajung acasă îi spun soţiei necazul, se supără dar în cele din urmă conchidem că asta este trebuie să reparăm maşina. Din nou am apelat la prietenul meu internetul care imediat mi-a dat o veste bună şi anume aceea că nu era neapărat necesar să înlocuiesc cutia de viteze cu una nouă. Puteam să găsesc o cutie de viteze la dezmembrări. Zis şi făcut. Îmi sun mecanicul unde mi-am schimbat distribuţia ştiind că are la vânzare şi piese din dezmembrări.
Şi bucurie mare:
- Aveţi cutie de viteze pentru Renault Megane 1,6 16v model 2002?
- Da domnule avem cutie de viteze pentru maşina dumneavoastră.
- Puteţi să o şi montaţi?
- Bineînţeles.
- Când?
- Mâine este OK?
IUHUUU! Nu m-am putut abţine să nu urlu de fericire întrucât cu tot cu montaj am ajuns la o treime din preţul unei cutii de viteze noi.
A doua zi la prima oră am fost la poarta service-ului. Mă aşteptau 3 mecanici nerăbdători să facă niscai firfirei. Mi-au spus ca în 3-4 ore toata treaba se rezolvă. S-au apucat de treabă când pe la ora 10:00 AM apare patronul. Mecanicii mai aveau un pic şi terminau de demontat vechea cutie de viteze. Când surpriză:
- Ştiţi cutia de viteze pe care o vom monta nu este identică cu a dumneavoastră, este o cutie de viteze de pe o maşină Renault Clio diesel.
- Diesel!? mă minunez eu.
- Da. Este identică în ceea ce priveşte forma însă diferă rapoartele de transmisie.
- Adică? întreb eu revenindu-mi un pic.
- Asta înseamnă că veţi putea să o turaţi mai mult, maşina va avea putere mai bună la turaţii mai mari, cu alte cuvinte veţi avea o maşină bună pentru „liniuţe”. Deci o montăm?
Ce puteam să mai spun? Aveam de ales în a aştepta să mi se monteze vechea cutie care nu ştiam cât mă va mai ţine sau cutia de Clio diesel care va funcţiona şi voi avea o maşină mai fâşneaţă. Nu m-am gândit foarte mult şi am acceptat varianta cu cutia lor.
După o muncă de încă 3-4 ore cutia mi-a fost montată şi am plecat spre casă bucuros că maşinuţa mea nu mai scoate zgomote ciudate. La prima vedere totul părea OK. Singurul lucru pe care l-am observat a fost acela că la plecarea de pe loc era mult mai „puturoasă” decât cu cutia originală. Am zis asta e, pot utiliza maşina şi am cheltuit doar 1/3 din banii pe care i-aş fi dat pe o cutie nouă.
A trecut ceva vreme, deja mă obişnuisem cu noua cutie de viteze şi am plecat la mare. Am ieşit pe autostradă şi zic ia să vedem dacă puterea este aceiaşi. O calc, o turez, ajung la 120 km/h în treapta a 3-a, ajung la 150 km/h in treapta a 4-a schimb în treapta a 5-a şi… după vreo 2 km reuşesc să ating fabuloasa viteză de 160 km/h. Eram dezamăgit. Maşinuţa mea de 107 cai putere şi cu o viteză maximă constructivă de 198 km/h abia… abia, cu mari eforturi, putea atinge 160-170 km/h. Şi asta nu e tot. După primul popas pe autostradă încerc să bag în treapta întâia de viteză când ce să vezi? nici gând să intre. După multe încercări găsesc o poziţie în care cu forţa intra în treapta întâia.
Ne-am întors în capitală după două zile şi constat altceva. De data aceasta un lucru care avea să mă bucure. Consumul la drum lung a fost cu 1-1,5 litri mai mic decât cu cutia originală.
M-am resemnat nu făcusem tocmai o afacere bună cu cutia second-hand şi service-ul din coltul străzii dar cel puţin am redus consumul de combustibil.
Au trecut anii, maşinuţa mea nu a mai avut alte probleme majore exceptând bobinele de inducţie, plăcuţele de frână şi altele minore. M-am obişnuit cu ea şi chiar am făcut un calcul din care a rezultat că în 3 ani şi 35000 de km prin economia de combustibil am amortizat preţul plătit pe cutia de Clio diesel şi alte câteva cheltuieli cum ar fi cauciucuri de iarnă, bujii, etc.
Vine anul de graţie 2010 când tragedia loveşte din nou. Trebuia să plecăm în concediu în Bulgaria. Maşina dădea mici semne că ar avea o problemă. Nu le-am luat în seamă. Am plecat spre Bulgaria iar drumul dus nu a pus nici o problemă. Cât am stat acolo nu am mişcat-o din loc. A stat cuminte pe locul de parcare. După cinci zile (trebuia să stăm 7) ne decidem să ne întoarcem din motive pe care nu am să le detaliez acum întrucât nu fac obiectul acestei istorisiri.
Plecăm spre România, greşim drumul, alimentăm cu benzină maşina începe să se comporte din ce în ce mai rău, nu mai avea vlagă, se chinuia pe fiecare kilometru parcurs. Totuşi în cele din urmă ajungem acasă. A doua zi apelez la prietenul meu internetul care îmi aduce la cunoştinţă că, având în vedere simptomele, s-ar putea ca maşinuţa mea să aibă o problemă cu… ghiciţi?... cutia de viteze. Mă resemnez din nou dar îmi promit să nu mai repet greşeala pe care am făcut-o cu 3 ani în urmă. Apelez iar la internet şi după două zile de căutări reuşesc să găsesc la un alt service de cartier (greşit) cutia care se potriveşte cu modelul meu de motor.
Mă înfiinţez la ei şi îmi spun că preţul este de 1200 RON cu tot cu montaj. Bucurie mare fiind un preţ la jumătate faţă de ceea ce plătisem data trecută dezamăgirea fiind că nu puteau să o monteze imediat întrucât mai aveau şi alte lucrări. Mi-am zis asta este măcar voi avea maşinuţa mea cu piesele originale şi am plecat spre serviciu lăsând maşinuţa acolo pentru reparaţie. În ziua aceea a fost destul de urât afară şi ca atare nu am ieşit în parc cu fetiţa şi soţia. În jurul orei 20:00 primesc un telefon neaşteptat. Erau cei de la service care mă anunţau că maşina este gata. Din nou strigătul victoriei: „- IUHUUU!”. Mă îmbrac repede şi o rog pe soţie să mă ducă până acolo pentru a o lua.
Plătesc, mă urc la volan introduc în treapta întâia (zic eu) şi când să plec de pe loc era cât pe ce să lovesc un stâlp din spatele meu. Cuplasem în treapta de mers înapoi. Mi-am zis că probabil din greşeală. Schimb în treapta întâi şi plec de pe loc când îmi sare în ochi martorul de pe bord pe care scria ABS şi cel pe care scria SERV (service). Opresc maşina şi mă întorc la patronul service-ului cu o falca în cer şi una în pământ. Acesta binevoitor îmi explică faptul că e o eroare frecventă care apare la Renault (mă întreb atunci la mine de ce nu a mai apărut până acum?). Mă linişteşte spunându-mi să revin în câteva zile când îi vine calculatorul de la reparat pentru o diagnoză în urma căreia îmi va şterge eroarea din computerul de bord. Îi aduc la cunoştinţă şi faptul că în loc de treapta întâi intră în marşarier dar din nou mă linişteşte spunându-mi că acest lucru se datorează faptului că înainte de schimbarea cutiei obişnuiam să bag în treapta întâi forţat (ceea ce era adevărat) şi ca atare datorită obişnuinţei forţam cutia care intra în marşarier. Nu am gustat această explicaţie având în vedere că pentru a introduce în marşarier în mod normal trebuie să mai tragi de o clapetă de pe schimbătorul de viteze deci nu puteam să greşesc la introducerea în treapta întâi. Am plecat în cele din urmă furios dar neputincios pentru că plătisem deja, am acceptat plata fără chitanţă ca să ies mai ieftin aşadar m-am ţepuit singur din nou. Când ajung acasă constat cu surprindere că indicatorul de la temperatura apei era la valoare maximă. Pun mâna pe telefon în culmea disperării şi sun la service (era deja ora 21:00) unde mi se spune să revin dimineaţă pentru a vedea care este problema.
Dimineaţă la prima oră iar la service unde după două ore de verificări sunt informat că nu au putut să constate de unde era problema. Supărat, nervos şi fraierit am plecat spre serviciu cu gândul că în cele din urmă mă voi duce la un service Renault autorizat să-mi remedieze problemele apărute în urma „reparaţiei” cutiei de viteze. Pe drumul spre serviciu la o intersecţie îmi iese în faţă o maşină fără să-mi acorde prioritate şi cum eram cu nervii la pământ decid să-l claxonez supărat (am un claxon destul de gălăgios) când… surpriză nici claxonul nu mai funcţiona. Furios şi dezamăgit plec spre serviciu unde colegii mă aşteptau să le spun ce am rezolvat cu maşina. În urma istorisirii mele sunt catalogat ca fraier (aveau mare dreptate) şi îmi spun că e timpul să vând maşinuţa. Dar cum să o vând în starea în care era? Fără claxon, fără ABS cu temperatura la apă la 120 de grade, cu cutia nouă deja defectă nu aş fi luat pe ea nici măcar cât investisem în ultimul an.
Am decis să aştept zile mai luminoase pentru a găsi soluţia cea mai bună. În tot acest timp au început să-mi apară şi alte probleme: ţăcănit supărător în mers, huruit la viraj stânga şi nu îmi mai vin altele în minte. Oricum maşinuţa mea era la pământ din toate punctele de vedere şi eu odată cu ea. Nu mă puteam gândi decât că o nouă reparaţie la service mă va costa cât maşina la acest moment şi banii puşi deoparte pentru grădiniţa fetei se vor duce pe apa Sâmbetei.
Au trecut deja două luni. Am constatat în acest timp că senzorul de ABS nu mă mai deranjează, că indicatorul de temperatură arăta greşit dar de fapt temperatura era la valori normale, dacă dădeam muzica mai tare zgomotele nu se mai auzeau şi astfel aşa cum mă ştiţi îngăduitor am circulat aşa încă vreo 1000 km. În tot acest timp o luptă continuă se ducea în mintea mea (creaţă) să vând maşinuţa sau să o repar? Am discutat cu colegii, cu prietenii, cu rudele nu reuşeam să iau o decizie. În cele din urmă vorbesc la un moment dat cu mama care în mărinimia ei caracteristică mi-a promis că mă ajută cu o parte din bani (m-am gândit undeva la 25% din suma necesară) am zis mulţumesc şi am acceptat oferta hotărându-mă să repar deja faimosul meu Megane cu cutie de Clio (deci mai corect Cligan) şi ulterior cu cutie de Megane modelul JB1-197.
Zis şi făcut. Am decis să nu mă mai încurc cu cutia aşa că am sunat la reprezentanţa Renault de unde a fost achiziţionată maşina rugându-i să-mi spună ce model de cutie de viteze a avut Meganul meu la origini pentru a căuta exact cutia de care am nevoie să nu mai fac experimente cu cine ştie ce tip de cutie care „se potriveşte”. Cei de la reprezentanţă (deşi iniţial au strâmbat din nas) au fost de acord după ce le-am istorisit ce am păţit să-mi spună codul cutiei mele originale de viteze şi anume JB3-953. Le-am mulţumit şi m-am pus pe căutat.
Am apelat din nou la prietenul meu internetul care imediat mi-a găsit în ţară cutia de care aveam eu nevoie la preţul fabulos de 500 EURO, ofertă la care nu am putut decât să spun „pas!”. În urma unei discuţii cu verii mei mi s-a sugerat să caut şi pe site-uri din Anglia şi mă ajută ei să o primesc în timp util. Găsesc un site foarte interesant unde postez cererea mea cu toate detaliile necesare şi unde mi se spune că în termen de 30 de minute voi primi oferte de preţ. Mi-am spus în gând „- Auzi la ăştia, în 30 de minute, de parcă cei de la dezmembrări din Anglia abia aşteptau să postez eu anunţul cu privire la cutia de viteze…”. Şi ce să vezi nu le-a trebuit nici măcar 30 de minute ci după un sfert de oră aveam deja 5 oferte şi nu una. Fiecare ofertă cu numărul ei de telefon pentru a contacta vânzătorul. Aleg oferta cea mai ieftină, pun mâna pe telefon şi sun în Anglia. Îmi răspunde un domn amabil pe care îl rog să vorbească mai rar ca să înţeleg ceea ce spune dar care mă dezamăgeşte spunându-mi că nu pot trimite coletul în România. Nu-i nimic apelez la varul meu care m-a ajutat întotdeauna. L-am stresat vreo săptămână şi jumătate dar în cele din urmă cutia de viteze ajunge la mine pe un traseu ciudat Londra – Bucureşti via Rădăuţi (judeţul Suceava).
Între timp, cât cutia era pe drum, am vorbit cu colegii de la muncă să mă ajute cu un service bun şi care să nu mă tragă în ţeapă şi astfel am ajuns la Nissan Badsi. Un service cu care firma la care lucrez are contract de reparaţii pentru maşinile companiei. Nu ştiu dacă acesta a fost motivul pentru care au fost atât de săritori cu mine dar nu pot să spun decât că am fost foarte mulţumit de ei. Mi-au făcut un deviz după care am sunat-o pe mama să-mi trimită banii când surpriză… mi-a trimis mama aproape toţi banii. A trebuit să mai completez eu cu doar 10% din valoarea devizului.
Aşadar m-am înfiinţat cu cutia la service (pe lângă asta mi-au mai găsit câteva bube: bucşe, bujii, discuri de frână, plăcuţe de frână, bielete, tampoane cutie toate incluse în devizul iniţial) unde imediat s-au apucat de treabă. Au demontat vechea cutie (JB1-197) despre care abia acum am aflat că nu avea nici o legătură cu modelul meu de Renault, că era prinsă în doar două şuruburi şi avea o distanţă considerabilă faţă de motor (pentru necunoscători cutia şi motorul trebuie să formeze un ansamblu etanş) aşa încât puteai introduce mâna prin fanta rămasă şi nu mai spun că iar mă apucă nervii. Odată cutia demontată mecanicii constată că suporţii de susţinere ai cutiei nu se potrivesc (fuseseră schimbaţi anterior pentru a se potrivi cutia montată pe maşină) ca atare va trebui să-i cumpăr. Bineînţeles acum altă surpriză: achiziţionarea suportului şi a tamponului necesar durează 5 zile lucrătoare iar preţul era de „numai” 800 RON. Inginerul de la service îmi recomandă să încerc să vorbesc la service-ul din colţul străzii poate mai au suportul şi tamponul original.
Îmi iau inima în dinţi şi pornesc spre service cu gândul să mă cert cu ei să-mi dea piesele mele înapoi dar în ultima clipă mă decid să mă port civilizat pentru că am şanse mai mari să-mi recuperez piesele. Spre surprinderea mea mă bagă într-o magazie de unde iau (fără să am habar cum arată) piesele necesare care culmea nici nu m-au costat nimic şi s-au şi potrivit.
În aceiaşi zi pe la ora 16:00 primesc telefon să mă prezint să-mi ridic maşina. A fost pusă la punct. Au remediat toate defecţiunile mai puţin problema cu ABS-ul care nu poate fi rezolvată decât la reprezentanţă. Am plătit, mi-am făcut cruce cu speranţa că nu voi mai avea probleme pe viitor dar, oricum ar fi, dacă mă gândesc mai bine are şi maşinuţa mea deja 8 ani deci mă pot aştepta oricând la orice.
Una peste alta la 8 ani vârstă Renault-ul meu Megane nu a avut decât o problemă majoră şi anume cutia de viteze iar problema a apărut de 3 ori datorită încăpăţânării mele de a rezolva problema rapid şi cu bani puţini.
Ce am învăţat din această povestire?
- Nu vă grăbiţi să vă reparaţi maşina la orice service de cartier;
- Nu utilizaţi orice piese care aparent se potrivesc;
- Dacă maşina a ajuns la un preţ de piaţă la jumătate faţă de preţul iniţial mai bine o vindeţi pentru că ulterior veţi băga mai mulţi bani decât merită;
- Nu vă încăpăţânaţi să spuneţi că le ştiţi pe toate. Mai bine mergeţi la un specialist de preferat la unul în care aveţi încredere deplină.
Ar mai fi şi altele dar pe care vă las să le extrageţi singuri din context.
În final vă doresc să parcurgeţi kilometri mulţi fără reparaţii majore!
P.S.: Dacă sunt interesaţi am la vânzare o cutie de viteze de Megane (mi s-a spus că diesel dar nu bag mâna în foc) model JB1-197 cu suport şi tot ce trebuie. Pentru cei interesaţi puteţi să-mi lăsați comentariu la articol cu o adresa de contact. Va voi răspunde în cel mai scurt timp. Preţul este fix 150 EURO mult sub ceea ce aţi găsi pe piaţă.
